Ashley Greene

Prima comunitate romana de fani dedicata actritei Ashley Greene.


    Demoni în sah [Dropped]

    Distribuiţi
    avatar
    Yumi.
    Admin
    Admin

    feminin Numarul mesajelor : 144
    Data de inscriere : 24/08/2009

    Demoni în sah [Dropped]

    Mesaj Scris de Yumi. la data de Dum Oct 11, 2009 10:16 pm

    Demoni în Şah

    - Prefata -



    It's hard to believe that it came to this
    You paralyzed my body with the poisoned kiss
    For 40 days and nights I was chained to your bed
    I thought you that was the end of the story.


    Pe masuta din frasin stateau intinse acuarelele din ulei si un pahar mic cu putina apa. Tuburile erau rasfirate intr-un colt, iar pe paleta de culori erau combinate cateva nuante. Trebuia sa-mi incep urmatoarea lucrare, dar modelul meu inca nu sosise. Figura mi s-a insasprit cand m-am gandit la modelul meu. Ea credea ca sunt perfect, iar eu eram constient de iluzia pe care si-o formase. Zambetul meu putea s-o minta usor, derutand-o adeseori, dar nu stiam cat imi mai puteam ascunde adevarata figura, chipul unui bolnav.
    M-am ridicat zgomotos de pe scaun si am pasit spre fereastra. Perdeaua era trasa intr-o parte, iar etajul sase imi oferea o priveliste panoramica. Toamna isi asternuse de mult valul aramiu peste oras. Frunzele pareau niste stropi de culoare aruncati la intamplare pe cimentul ud. New York-ul nu mai era de mult asa cum il cunoscusem eu.
    Becul palpaia de cateva minute, semn ca fitilul nu mai avea mult. Am tras de scaun vrand sa ma urc pe el, insa usa s-a deschis incet cu un scartait usor.
    Era ea. Stia ca mereu las usa descuiata, insa intotdeauna intra sfioasa. Probabil era ceva caracteristic ei. Sau poate ceea ce iubeam mai mult. S-a descaltat greu, mainile ude alunecandu-i pe cizme si a ras de propria neputinta. Cand s-a intors spre mine, am stiut ca ea imi apartinea doar mie. Sufletul ei ma acapara incetul cu incetul, conducandu-ma intr-un tango pasional. Un tango ce urma sa se termine curand.
    Obrajii i se imbujorasera de la frig, iar vocea ei parea ragusita. Pe sub ochi avea trasata o linie fina de la cearcane.
    - Sunt gata. Acum poti sa ma pictezi.
    Am ras usor. Intotdeauna era entuziasmata de orice tablou nou.
    - Doar nu crezi ca te voi picta in palton si blugi.
    - Aaa, da. Ai dreptate. Am camasa in geanta.
    Si-a desfacut haina incet, tragand de fiecare nasture ce se impotrivea si a zambit incurcata de fiecare data cand nu reusea sa-l deschida.
    - Te ajut ?
    - Nu, nu. Ma duc mai bine la baie sa ma schimb. A spus ea, evident rusinata de situatie, fugind pe hol. Ura sa se simta neputincioasa, doar ca acum era numai neindemanatica.
    - Cum vrei. Eu intre timp, imi pregatesc ustensilele.
    M-am asezat pe canapea, acoperindu-mi chipul cu mainile si am incercat sa raman constient. Privirea incepuse sa mi se incetoseze si capul sa mi se invarta. Simteam cum intunericul ma inconjura si umbrele puneau stapanire pe mine. Era unul dintre acele sentimente, care ma distrugeau de cativa ani. Bestiile puneau stapanire pe mine. Ma loveau, incetul cu incetul, aplicandu-mi dureri greu de suportat si profitand de faptul ca ea se afla aici, cu mine.
    - La dracu` ! Unde am pus pastilele ? Unde ?!
    Pupilele mi s-au dilatat si mi-am dat seama ca toate flacoanele erau in baie. Le tineam ascunse, nu vroiam ca ea sa ma vada des in astfel de situatii, dar acum imi scapase asta.
    - Nu. Lasati-ma in pace ! Umbrele ma inconjurasera, formand in jurul meu o hora mistica, soptind cuvinte greu de inteles si apropiindu-se tot mai mult de mine.
    Am cuprins paharul de pe masuta si l-am strans in mana stanga, lasand cioburile sa-mi strapunga pielea. In mod clar durerea avea sa-mi distraga atentia de la imaginile haotice ce-mi tulburau gandurile.
    - Sfinte drace ! Tipatul meu s-a auzit in toata incaperea, iar ea a iesit grabita din baie.
    Ochii ii s-au marit cand a vazut sangele prelingandu-se pe mocheta de culoarea untului.
    - Ce s-a int.a.m.plat ? S-a chinuit ea sa pronunte.
    - Nimic. Vocea mea era distanta si grava. Incercam s-o indepartez.
    - Lasa-ma sa te ajut. A incercat sa se apropie de mine, insa m-am ridicat brusc si am pasit spre locul de unde ea iesise.
    - Asteapta-ma aici. Te pictez peste cateva ore.
    Buzele i-au schitat un „da”, pe care nu s-a grabit sa-l pronunte si s-a lasat pe canapea, asemeni unui corp fara viata. Era mai mult decat afectata, era ravasita de situatie.
    Usa s-a trantit in urma mea si eu m-am sprijinit de perete de perete cu mainile, respirand greu. Scapasem controlul. Puteam s-o ranesc. Oricare din personalitatile mele multiple puteau pune stapanire pe mine, ravasind totul in jur. Gandul m-a facut sa revin pentru cateva momente la realitate si sa las furia sa ma domine. Mi-am inclestat pumnul si-am lovit oglinda. Cioburile au cazut in chiuveta, sfarmandu-se in si mai multe bucati. Insa oglinda nu era complet distrusa, ramasese o buna bucata din ea, intacta. Forta mea era limitata la durerea pshica. Era greu sa raman constient. Am cazut prabusindu-ma pe gresie, fixand tavanul. Alter egoul meu de tip machiavelic, pusese stapanire pe mine. Dorea sange, tot mai mult sange. Si-o imagina pe ea, implorandu-mi mila, mutiland-o cu un propriul ei briceag. Cu o ultima sfortare fizica, m-am sprijinit de marginile cazii si am cautat haotic pastilele. Ea putea sa intre oricand, iar eu... Eu trebuia sa ma distrug pe mine, sau sa potolesc umbrele din jurul meu ce nu-mi dadeau pace, inainte s-o condamn pe ea la o sentinta cruda. Putea sa moara in chinuri. Chinuri produse de aceeasi mana ce ii schitase chipul palid.


    Ultima editare efectuata de catre Yumi. in Mier Noi 04, 2009 11:40 pm, editata de 1 ori

    avatar
    Helen.
    Admin
    Admin

    feminin Fecioara Maimuta
    Numarul mesajelor : 1073
    Data de inscriere : 19/08/2009
    Varsta : 25
    Localizare : Focsani
    Stare de spirit : :)

    Re: Demoni în sah [Dropped]

    Mesaj Scris de Helen. la data de Dum Oct 11, 2009 10:33 pm

    "- La dracu` ! Unde am pus pastilele ? Unde ?!"

    :)) ce tare easte asta parca ar fi o colega de a mea:))
    imi place mult:) ai talent

    avatar
    Yumi.
    Admin
    Admin

    feminin Numarul mesajelor : 144
    Data de inscriere : 24/08/2009

    Re: Demoni în sah [Dropped]

    Mesaj Scris de Yumi. la data de Vin Oct 16, 2009 12:30 am

    Capitolul 1. Sunet de vioara


    Usa a scos un scartait cand am tras de ea s-o inchid. Intradevar, balamalele erau destul de vechi, precum tot mobilierul din micul meu apartament de la mansarda blocului, insa eu eram multumit. Nu puteam cere mai mult de la viata, atata timp cat nici eu nu dadeam ceva bun in schimb.
    Am zambit la gandul ca vecinii vor fi deranjati de zgomot si am coborat grabit scarile, avand grija sa nu ma impiedic de trepte. Rareori se intampla sa n-o fac, mai ales la ora sase dimineata. Ca sa pot ajunge la teatru trebuia sa merg cam douazeci de minute. Joyce Theatre era destul de departe de strada mea, la aproximativ doua mile jumatate. Aveam ceva de mers, insa New Yorkul era mai frumos dimineata decat in restul zilei. Oamenii adeseori aveau tendinta de a spune ca orasul nu dormea niciodata, dar se inselau. El atipea spre dimineata, cand ceata incepea sa-l acopere si vagabonzii colindau strazile slab luminate in cautarea unei posibile victime. Nici prostituatele nu se lasau mai prejos. La fiecare colt de bloc se intampla sa zaresc cate una facandu-mi semne sa vin la ea. Ceva tipic New Yorkului.
    Drumul parea sa nu se mai termine, iar soarele se inalta pe bolta cerului. Asta inseamna doar un lucru : Intarziam la repetitii. In cateva zile era premiera spectacolului „Romeo si Julieta” jucat in pasi de balet. Iar eu, baiatul ce tocmai terminase Conservatorul cu specializarea in vioara, asiguram sunetul.

    Viata din teatru era frumoasa, atata timp cat priveai spectacolul cu ochii ratiunii si invatai ca un actor nu poate niciodata sa iubeasca ceva mai mult decat ipostazele sale. Era aproape imposibil sa faci o balerina sa-ti iubeasca defectele mai mult decat talentul. Adeseori nu puteai decat sa te multumesti cu un zambet fugar de la un alt chip strain, ce te admira acordandu-ti vioara. Insa, spre binele fericirii tale, deja schioape, trebuia sa ramai un mister ce se nu se lasa deslusit.
    Am ridicat mana in aer si i-am facut semn primul taxi ce parea sa se apropie de mine. Taximetristul a oprit, apasand frana brusc, iar eu am deschis portiera grabit.
    - La Joyce. Am spus din mers.
    Barbatul nu mi-a raspuns, decat m-a aprobat dand intelegator din cap. Dupa trasaturile fetei si pielea maslinie, parea de origine musulmana. Nu trecea de varsta medie, avand in jur de 45-50 de ani, iar figura ii era inasprita scotandu-i in evidenta cateva riduri accentuate pe frunte si in colturile gurii. Hainele lui erau modeste, iar sus la oglinda avea prinse cateva poze cu o femeie grasuta si patru copii. Familia lui.
    Mi-am rezemat capul de spatarul scaunului din stanga si muzica a inceput sa-mi rasune in surdina. Versurile nu erau clare, datorita volumul, insa reuseam sa inteleg si sa recunosc melodia. O alta balada rock. O alta poveste.
    Am deschis geamul, lasandu-l in jos cativa centimetrii si aroma rece a diminetii m-a facut sa tremur pentru cateva clipe.
    Masina s-a oprit in fata cladirii si taximetristul a cerut treisprezece dolari. Un pic cam mult, insa fiecare firma avea preturile sale.
    Vocea lui Louise se auzea de afara. Probabil avea una dintre frecventele lui crize si incerca sa ma gaseasca. Spectacolul nu putea fi complet fara sunetul unei vioare.
    - Unde-i Kayn ?! A tunat el.
    - De unde sa stiu eu, ti se pare ca sunt ma-sa ? I-a raspuns Andreas, vizibil iritat de starea lui de spirit.
    - Cum iti permi...
    - Da, da. Probabil e pe drum. Multumit de raspuns ?
    - Sunt aici, am tipat eu intrand repede pe usa si trandind-o la perete.
    Louise, regizorul, statea cu o cana de cafea in mana dreapta iar cu cealalta gesticula nervos aducandu-l in pragul rabdarii pe sarmanul Andreas, asistentul lui.
    - Iresponsabilule. La ora asta se vine ? Repetitiile au inceput de...
    - De doar 3 minute. L-am completat eu, uitandu-ma la ceas.
    - Ce mai conteaza ? Tot ai intarziat. A incercat el sa se scuze, luand o gura din cafea.
    - Prostule. E prea dulce. Nu vreau sa ajung la diabet.
    Alt tipat destinat lui Andreas.
    - Auzi ? Spuse acesta incrundandu-se.
    - Deah.
    - Eu sunt asistentul tehnic. Intelegi ? Nu trebuie sa-ti fac tie cafeau cum iti place, sau cum ai nevoie de ea.
    - Taci si adu-mi alta. ACUM !
    - Bine, bine.
    Andreas pleca in fuga spre una dintre incaperile teatrului, sperand probabil sa gaseasca si mai mult zahar. Isi facuse un tel din a-l enerva pe Louise in fiecare zi, cat mai des chiar.

    avatar
    Yumi.
    Admin
    Admin

    feminin Numarul mesajelor : 144
    Data de inscriere : 24/08/2009

    Re: Demoni în sah [Dropped]

    Mesaj Scris de Yumi. la data de Mier Noi 04, 2009 11:41 pm

    Fic mutat la arhiva.
    Am decis asta fiindca sta degeaba pe aici si nu sunt cititori.


    Continut sponsorizat

    Re: Demoni în sah [Dropped]

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Vin Feb 23, 2018 2:09 am